Unul dintre motivele pentru care m-am apucat de scris despre Fitness, a fost ca sa aduc putina claritate in pacla de mituri, credinte false, generalizari si jumatati de adevaruri, care circula in zona de fitness si nutritie de cand lumea.
Mananca mai des ca sa arzi mai multe calorii:
Arzi calorii cand mesteci, digeri si asimilezi nutrientii din alimente. Insa le arzi proportional cu cantitatea de alimente consumata, indiferent ca le mananci pe toate o data sau in 7 mese de pitici mici. Carbohidratii ingrasa: Totul ingrasa daca exagerezi. Altfel carbohidratii sunt sursa principala de energie a corpului. Stie ce sa faca cu ei. Si in plus, grasimea se stocheaza mult mai usor in celulele grase decat ei. Fructele au prea mult zahar: Zaharul din fructe vine impreuna cu fibre, vitamine, minerale si apa. Asta le face mult mai nutritive si satioase. In niciun caz nu sunt echivalente cu o prajitura, sau o ciocolata si nu trebuie sa-ti fie frica sau sa te feresti sa le consumi. Nu manca dupa ora 7 seara daca vrei sa slabesti: Da, de parca mancarea se digera altfel dupa 7 seara! De fapt se digera la fel, dar are cu 50% mai multe calorii dupa ce apune soarele. Nu stiati? E pentru ca noaptea se aduna si (caloriile din) umbra ei. Pe cand daca se consuma ziua (pe soare), umbra ramane afara... :') Geniu, stiu! Mai serios: ca si la mitul cu numarul de mese, ce conteaza in primul rand este totalul caloriilor consumate intr-o zi. Exista si mici diferente metabolice (date de cantitatile in care se secreta anumiti hormoni) cu impact direct in procesarea si stocarea nutrientilor consumati seara, dar asta numai pentru ca organismul are nevoie de mai putina energie inainte de somn si sunt sanse sa stocheze o parte din calorii. Insa le va arde dimineata; sau la pranz; sau urmatoarea data cand va avea nevoie de un surplus de energie - din aer nu si-o poate lua, oricat am vrea unii dintre noi. Drept consecinta, diferentele astea de procesare nu sunt suficient de mari incat sa justifice o schimbare atat de brutala a stilului de viata si sunt alte schimbari, mult mai eficiente, care se pot face in locul ei. Asa ca eu, dintotdeauna, am sustinut ca nu conteaza ce si cat mananca cineva seara, daca alimentatia ramane echilibrata per total. Si exemplul viu al acestui fapt, caci, credeti-ma, nu vreti sa stiti ce se intampla noaptea la mine in bucatarie...
La fel, am sustinut si ca e o prostie sa renunti la cina atunci cand iti propui sa slabesti. Pana acum. Mai nou, a inceput sa nu mi se mai para o prostie. Ba, dimpotriva, a inceput sa mi se para o idee bunicica si, in anumite cazuri, geniala. Dar nu din motive de fizica si chimia procesarii nutrientilor - avantajele metabolice raman, in continuare, prea mici ca sa justifice efortul. Insa castigurile mentale, uf, alea s-ar putea sa schimbe jocul. Asa ca, daca va regasiti in situatia in care incercati de cand va stiti sa slabiti si nu va iese, va propun o metoda simpla si infailibila - renuntati la masa de seara, cu totul, timp de 2 saptamani. Opriti-va din mancat la ora 7 seara (hai, maxim 8). Incercati sa nu compensati prea mult la celelalte mese (pentru ca daca trebuie sa slabiti, inseamna ca nu aveti oricum nevoie de caloriile respective). Si observati ce se intampla. Dar, ca sa va stric suspansul, o sa va zic eu la ce m-astept. Sunt doar 2 variante: 1) Reusiti sa va abtineti cu succes. Caloriile eliminate fac diferenta si incepeti sa slabiti. Tocmai ati gasit metoda succesului. Continuati. 1a) Reusiti sa va abtineti cu succes. Caloriile eliminate nu fac diferenta si nu slabiti. Asta va face sa va indreptati atentia si catre celelalte mese si gustari din timpul zilei, catre festinurile din weekend, catre alcool, sau ce-o mai fi. Folosind disciplina si autocontrolul nou dobandite, reusiti sa faceti niste schimbari si-optimizari si-acolo, si incepeti sa slabiti. Tocmai ati descoperit metoda succesului. Continuati. 2) Nu puteti deloc sa va abtineti. Cu mari eforturi, poate reusiti sa nu mancati o seara, maxim 2, pe intreaga durata a experimentului. In rest rontaiti, mancati, cedati sau va-ndopati. Evident ca nu slabiti. Dar va oferiti o ocazie excelenta de reflectie, constientizare si auto-evaluare. Adica plec de la premiza ca chiar veti incerca sa nu mancati, ca o sa puneti suflet. Si c-o sa stati cu voi, seara de seara, luptandu-va cu foamea, cu poftele, cu nevoia sa molfaiti ceva si c-o sa va fie al naibii de greu. Si dup-aia, ca o sa va-ntrebati - DE CE? De ce mi-e atat de greu sa nu mananc cateva ore? Nu mor de foame, asta-i clar. Este intr-adevar inconfortabil, dar vine disconfortul asta doar din foame? Sau poate vine de la altceva? De ce exercita mancarea asa o atractie pentru mine? De ce, daca nu pot manca, imi este atat de greu? De ce nu am cu ce inlocui mancarea, pentru macar o seara? Si la un moment dat probabil veti negocia cu voi si veti manca putin. Numai putin, numai cateva imbucaturi, cat sa va potoliti foamea, o sa va ziceti. Doar ca nu vor fi doar cateva, va fi un festin, caci asa cum ati cedat un pas, ii veti ceda si pe urmatorii. Si va va fi tot mai usor, pana cand le veti pierde sirul. Si mancand, in timp ce v-ati promis ca nu o faceti, va veti simti si bine si vinovati in acelasi timp. Si poate va veti intreba de ce nu va puteti opri, desi deja nici nu va mai este foame. Si poate ca veti incepe sa realizati, in acele momente, ca mancati si din alte motive decat doar pentru a vi-o potoli. Si a doua zi o veti lua iar de la capat. Si iar veti incerca sa nu mancati. Si iar veti trece prin aceleasi etape si veti avea aceleasi dialoguri interioare. Si poate ca veti cauta solutii, dar solutiile nu vin asa usor. Si va veti intreba de ce tot repetati niste tipare si de ce nu reusiti sa invatati nimic din celelalte seri. Si la un moment dat poate c-o sa va bagati picioarele si o sa renuntati cu totul la experiment, inainte de trecerea celor 2 saptamani. Caz in care v-as sugera sa va intrebati, de data asta, daca slabitul chiar este cu adevarat important pentru voi. Si daca nu e doar ceva dragut de bifat, acolo, dar care este deziderabil doar in masura in care este si usor de obtinut. Sau care poate credeti ca o sa va rezolve si toate celelalte probleme (probleme ce le-avem cu totii-n viata), dar pe care le rezolva si mancarea, paote nu mai bine, insa mai rapid... Sau poate ca o sa perseverati cu experimentul, toata perioada. Caz in care, chiar daca rezultatul vi se va parea ca e doar chinuiala, frustrare si esecuri, s-ar putea ca el de fapt sa fie ca intelegeti niste lucruri esentiale despre voi, gen: - Cum vedeti si ce inseamna, pentru voi, mancarea? - De ce va e atat de greu sa renuntati, chiar si temporar, la ea? Ce nevoi va implineste - de ce mancati de fapt?
- De ce vreti sa slabiti? Care e motivul real si cat de important este motivul, pentru voi?
- Ce sacrificii sunteti dispusi sa faceti pentru asta?
- Si, mai ales, ce sacrificii puteti face, realist?
Iar la final, chiar daca nu veti fi slabit si v-ati dat seama ca obiceiul de-a sari masa de seara nu functioneaza pentru voi, veti avea mult mai multa claritate si niste idei si revelatii care sa va ajute sa reusiti sa faceti asta, pe viitor.
