Aseara am mancat o cutie intreaga de inghetata...
Din pacate, nu era in program si faptul ca nu-mi respect dieta poate sa ma arunce uneori intr-o bucla negativa de cateva zile.
Pentru ca sa pot spune stop si reseta, am nevoie de un reper care sa delimiteze ciclurile: mancat conform asteptarilor mele versus mancat conform poftelor. Intamplator, aseara a fost duminica, azi e luni si mi-e foarte usor sa o iau de la capat la inceput de saptamana.
Nu a fost asa dintotdeauna, dar acum imi vine natural sa fac resetul la inceputul oricarei zile. Nu e insa la fel pentru toti, caci majoritatea are nevoie de repere mai puternice si mai clare, cum e inceputul anului, care pare sa functioneze pentru toata lumea. Altele ar mai fi inceputul unei noi saptamani, al unei luni sau al unui nou program de antrenament .
Ce e atat de special cu 1 ianuarie?
Si ce e cu rezolutiile de inceput de an? Mi se pare un fenomen foarte interesant: la trecerea dintre ani, oamenii sunt tot timpul mai optimisti, mai motivati si au impresia ca pot face in sfarsit lucruri care pana atunci nu le-au iesit sau pe care nu le-au mai incercat.
Sa fie asta efectul cozonacului si al sarmalelor mancate de Craciun? Foarte posibil, mai ales daca-s de casa! Totusi, cred ca mai intervine ceva: speranta - un reflex adanc inradacinat in noi, ce tine de insusi instinctul de conservare.
(Ganditi-va la un om al cavernelor, lihnit de foame, care urca un deal, cautand turma de zimbri. Si inca unul. Si apoi inca unul. Nu are nicio garantie ca e pe urma lor si probabil sunt momente cand se gandeste ca poate le-au crescut aripi si au zburat, dar e ceva ce il face sa mearga inainte - speranta ca ii va gasi si nevoia sa supravietuiasca).
Rezolutiile de inceput de an nu au gravitatea si implicatiile cautarii hranei, consecintele esecului fiind mult reduse. Totusi, la baza, ele sunt motivate tot de autoconservare si de supravietuire si prosperare, fie ea fizica, psihica, sociala, financiara, emotionala sau de alt fel. Iar 1 ianuarie are o magie aparte, care ii da sperantei proportii gigantice si o face palpabila. Oamenii se vad deja victoriosi, la capatul drumului, desi e abia 29 decembrie si provocarea cea mai mare, pe care o au momentan in fata, e cum sa se indoape mai eficient la masa de dintre ani.
Inceputul anului e sansa unui nou start - e ca o renastere, in care o iei de la inceput si toate greselile si esecurile trecute dispar. In fata ta se deschida o lume in care totul e posibil, ceea ce te umple de speranta si energie.
In scurt timp insa lumea da de greu - zimbrii cautati sunt la vreo 15 dealuri si 2 rauri distanta - si toata energia pozitiva si motivatia ei se evapora. Cei mai multi abandoneaza odata ajunsi in acest stadiu. Timpul trece, anul trece si el si vine un nou an, cu o alta rezolutie - sau poate tot cu aceeasi si ciclul continua la fel, la nesfarsit.
Daca vorbim de Fitness, cea mai intalnita rezolutie e "o sa slabesc X kg" ; alta, la fel de comuna e "voi renunta la dulciuri" ; sau "o sa ma (re)apuc la sala". Insa chiar daca e restart si anul nou, slabitul, mancatul sanatos si antrenamentele vor trebui sa inceapa fix de luni (cea mai iubita zi a saptamanii)!
Sa zicem ca inteleg (nope) ca nu poate incepe de duminica, sau de vineri pentru ca oamenii vor sa fie relaxati in weekend si schimbarea este stresanta.
Dar care este problema lui joi?
Sa gasesti motivatia necesara sa incepi ceva nou doar la inceputul fiecarui an e clar o strategie paguboasa. Sa o gasesti la inceputul fiecarei luni sau saptamani poate parea mai rezonabil, dar este la fel de neproductiv.
Ionut se intoarce
(povestea lui, mai exact; el inca nu e pregatit)
Va mai amintiti de Ionut? Ce s-a intamplat, de fapt, cu el, atunci cand a incercat sa se schimbe? La inceputul lui ianuarie si-a facut abonament la sala, si-a luat proteine si si-a umplut frigiderul cu pui, branza slaba si legume. S-a tinut initial de antrenamente si s-a chinuit sa manance cat mai sanatos. A slabit 4 kg in prima saptamana si a fost foarte entuziasmat, dar apoi, in urmatoarele doua a mai slabit abia 1 kg si a inceput sa se simta dezamagit ca, desi face totul ca la carte, rezultatele vin ataaaat de inceeeet.
Apoi, spre sfarsitul lunii, a iesit la ziua unui prieten. A trebuit sa sara un antrenament pentru asta si acolo a baut si a mancat cat a incaput.
Si-a spus ca e o exceptie, dar a doua zi a fost mahmur. N-a putut sa mearga la sala si nu si-a pregatit nici mancare pentru munca, asa ca a rontait doar niste covrigi si o ciocolata la pranz, iar seara, i s-a facut atat de foame incat a devorat cam tot ce avea prin frigider si asta l-a facut sa se simta ca dracu'.
Urmatoarea zi era insa sambata si, cum luni astepta dupa colt, Ionut si-a zis ca se mai odihneste 2 zile si reincepe in forta dupa weekend. A mancat pizza si inghetata, a iesit iar la bere cu prietenii seara, iar luni dimineata, cand s-a pus pe cantar, a constatat ca revenise la greutatea initiala...
Dezastru! Lacrimi! Suferinta!
Desi incepem schimbarile brusc, majoritatea ne oprim treptat, pentru ca altfel e dificil sa-ti justifici esecul si ai fi pus in fata faptului ca nu esti perfect, lucru pe care nu multi vor sa-l vada sau sa-l accepte cu adevarat.
Nu s-a lasat fix in ziua aia de sala, a mai mers cateva saptamani, doar ca i-a fost greu sa se tina la fel de strict si de dieta. A mai scapat o ciocolata, o prajitura, un pranz mai consistent la munca, una-doua beri seara si a renuntat cu totul la inceputul urmatoarei luni, pentru ca nu a mai vazut nicio schimbare. Ne auzim la anul, Ionut!
Problema cu nevoia de ordine si scurtaturile mentale
Exista o explicatie pentru nevoia de demarcaje temporale stricte la adoptarea comportamentelor noi. Creierelor noastre le place ordinea si se descurca mult mai usor daca pot recunoaste sabloane in realitatea inconjuratoare.
De aceea avem tendinta sa simplificam lucrurile sau sa incadram oamenii in categorii pe baza primelor impresii. Tot de aceea gasim forme cunoscute in norii de pe cer, in modelul gresiei din baie sau in umbrele obiectelor noaptea. Toate acestea sunt niste scurtaturi care ne ajuta sa intelegem lumea si sa reactionam in timp real.
La nivel temporal, nevoia aceasta de ordine face sa ne placa cifrele rotunde, inceputurile de saptamana si de an. De exemplu, cand te intalnesti cu cineva, o sa fie tot timpul ora fixa, sau si juma'te sau daca nu, macar si un sfert sau fara un sfert. Nu o sa-ti planifici niciodata ca o intalnire sa inceapa la si 27, desi, teoretic, e un moment in timp, la fel de bun ca oricare altul! Singurul lucru care il face diferit, e felul in care il percepem noi. Si 27 e un reper neobisnuit si necesita efort in plus pentru a il retine. Asa ca preferam sa nu il folosim.
La fel, atunci cand incepem o schimbare, e mult mai usor pentru creier sa aiba doar doua perioade de tinut in evidenta - una cu vechiul eu, care manca tot ce voia si nu facea deloc miscare si alta cu noul eu, care mananca sanatos si se antreneaza de 3 ori pe saptamana.
Iar granita dintre ele ar fi bine sa fie 1 ianuarie, sau daca nu, macar un inceput de luna, pentru ca separatia sa fie cat mai evidenta. Cine vrea sa inceapa o noua dieta marti, pe 9, la si 15.27?
Insa realitatea nu este niciodata duala - alb/negru, ci este mai tot timpul in nuante de gri.
Faci o modificare radicala de comportament in prima zi a lunii si, dupa cateva saptamani, ai o scapare si revii la vechile obiceiuri.
Abordarea rationala ar fi sa tratezi acest derapaj ca o exceptie si sa continui cu noul comportament cat mai curand posibil, dar nu asta se intampla de obicei. In schimb,
majoritatea va astepta un nou reper temporal, o noua luni sau o noua luna inainte de a reveni la planul initial.
Si toate acestea pentru a pastra intacta separatia noul meu/vechiul eu si a nu amesteca "personalitatile" intre ele.
In Fitness, "Sindromul Zilei de Luni" poate fi foarte nociv, pentru ca promisiunea unui nou start, in viitor, iti ofera FALSA justificare sa neglijezi prezentul si sa iti sabotezi o parte importanta din progrese.
Acest comportament, departe de a fi productiv, are doar consecinte nefaste. Este mult mai usor sa distrugi decat sa construiesti, asa ca progresele vor fi incetinite, obiceiurile noi, care abia incepeau sa se sedimenteze, vor fi sabotate, motivatia si increderea in sine vor fi slabite si pe termen lung se poate ajunge la o o evolutie de tipul 1 pas inainte, 2 pasi inapoi (efectul yoyo e real). Si nu, nu te poti intoarce cu spatele, ca in bancurile cu Bula si vantul... Trebuie sa gasesti alta solutie. Aceea de a controla derapajele si a reveni pe traseul initial, cat mai rapid.
Fitness-ul este un skill care trebuie insusit
Fitness-ul e, de fapt, chiar un grup de skill-uri. Unele sunt mai usoare:
- Poti sa gatesti sanatos?
- Stii ce sa comanzi cand iesi la restaurant ca sa nu-ti strici dieta?
- Stii ce exercitii sa faci la sala si cum?
- Ai gasit vreun sport sau orice alt fel de miscare (de exemplu plimbari) pe care sa-ti placa sa il/o faci in timpul liber, cu frecventa medie?
Altele mai complicate:
- Iti dai seama cand mananci pe fond emotional si te poti opri?
- Reusesti sa te antrenezi si sa mananci sanatos in perioadele stresante si aglomerate din viata?
- Ai gasit o metoda sa scapi de mentalitatea totul sau nimic si sa nu te "destrabalezi", fara masura, in vacante sau in pauzele de la dieta? etc.
- Pana si cat de repede revii la regimul tau alimentar obisnuit dupa un derapaj, e un skill.(Bineinteles, asta presupunand ca mancatul sanatos e regula si nu exceptia, altfel trebuie sa mai lucrezi la skill-urile de incepatori)
Si, ca orice abilitati pe care le deprindem in viata, la inceput vom fi foarte nepriceputi. Vom manca prea mult sau prea putin, vom sari antrenamente sau ne vom antrena prea des, ne vom indopa cu dulciuri doar pentru ca erau la indemana etc. Este insa perfect normal sa se intample toate aceste lucruri. Odata ce intelegem si acceptam situatia, raspunsul noastru emotional la greseli si derapaje se va imbunatati si vom avea mai multe resurse si energie sa ne concentram pe ceea ce facem bine si sa cautam solutii la ceea ce inca nu ne iese, in loc sa ne consumam emotional cu esecurile.
In timp, vom deveni mai buni si mai eficienti, dar vor aparea alte provocari si situatii pe care va trebui sa invatam sa le controlam. Chiar si profesionistii (antrenori de fitness, modele, atleti) mai au derapaje, zile in care sar cate un antrenament sau seri in care se indoapa cu junk food. Doar ca la ei, acestea sunt exceptia, nu norma, asa ca reusesc sa se mentina in forma si sa isi pastreze aspectul fizic atragator.
Notiunea de echilibru si cum se intampla progresul
In plus, o viata foarte stricta, in care mancam doar ce trebuie, ne antrenam cu precizia unui ceas elvetian, dormim intotdeauna 8 ore pe noapte etc, s-ar putea sa nu fie pe gustul prea multora dintre noi.
Are rost are sa fii fit si sanatos, daca nu profiti de aceste lucruri si te simti mizerabil cu stilul de viata necesar pentru a le sustine?
Asa ca fiecare trebuie sa gaseasca un echilibru intre cum vrea sa fie si ce ii place sa faca - o zona destul de larga, in care se simte comod si intre ale carei extreme poate sa oscileze relaxat. In timp, zona aceasta de confort va evolua si va incepe sa tinda mai mult spre cum vreti sa fiti.
E ca si cum ati conduce singuri pe o autostrada cu 3 benzi. (Stiu, nu prea avem asa ceva in Romania. Faceti un efort de imaginatie!) Si pe masura ce condusul devine tot mai usor si dupa ce va plictisiti de admirat peisajul, puteti decide sa trecem pe pista de avioane de pe dreapta. (Trecerea care se va intampla gradat, nu brusc.) Si ea e larga si duce in acelasi loc, doar ca va trebui sa folositi o masina de curse, veti merge cu viteza mult mai mare si va trebui sa fiti mult mai atenti.
La fel ca atunci cand te duci la scoala (si inveti intai literele si sa numeri cu betigase) si in Fitness trebuie sa incepi cu skill-urile de baza, care iti vor asigura baza constructiei. Daca sari direct la integrale, n-o sa intelegi nimic.
Pentru incepatori, echivalentul ar fi de a invata sa mergi cu bicicleta, cu roti ajutatoare, undeva mult in stanga autostrazii. (Unii probabil ca ar vrea sa mearga cu bicicleta direct pe pista de avioane, dar nu aia e solutia castigatoare.)
E normal sa te mai dezechilibrezi sau sa cazi. Dar daca atunci cand cazi, te hotarasti sa mergi pe jos pana la kilometrul 90, o sa-ti ia si mai mult timp sa ajungi la destinatie! Asta daca nu cumva te frustrezi ca inaintezi prea incet, iti bagi picioarele si te intorci acasa...
Nu e nimic special la kilometrul 90! Nu o sa inceapa bicicleta sa pedaleze singura acolo! Nu e nimic special cu ziua de luni sau 1 ianuarie! Nu o sa va piara brusc pofta de dulciuri; nici nu o sa va vina cheful de mai mult de 2 antrenamente. (In total.) Asa ca sfatul meu este sa incercati stati pe bicicleta cat mai mult. Sa va urcati pe ea imediat dupa ce cadeti sau chiar din cadere daca reusiti! Si sa furati startul ala teoretic care se da luni sau la 1 a lunii. Sa-l furati cat mai des si cat mai mult, sa incepeti de marti, de joi, din noiembrie sau din iulie, de cand se nimereste si de cand puteti, caci este in avantajul vostru!
Intr-o lume ideala, fiecare clipa ar fi un nou inceput. Derapezi joi, dar pana luni ai cel putin 260.000 de clipe ca sa te redresezi. Si nu insinuez ca trebuie sa-ti revii din secunda urmatoare. E imposibil. Dar ai suficient timp (20.000 de secunde din care sa alegi) ca sa-ti revii pana la urmatoarea masa. Sau vreo 100.000 pana la antrenamentul de a doua zi. De ce le-ai lasa sa treaca pe toate?
TLDR: vezi titlul. Sau citeste, ca-mi place ce-a iesit. :)
